Primii paşi în vorbitul în public

Prima mea experienţă de vorbit în public s-a desfăşurat în cadrul unui cenaclu literar la care participam prin şcoala generală. După luni de activitate în cadrul cenaclului, cu dezbateri şi lecturi de compoziţii proprii, prin nu ştiu ce întorsătură ciudată a sorţii trebuia să prezint deschiderea unui eveniment dedicat (parcă) lui Eminescu. Mi-am scris discursul, l-am repetat zile întregi, iar în ziua cu pricina, după ce am mitraliat primele fraze mi s-au inundat palmele, inima mi-a luat-o la goană, ochii mi-au ieşit din orbite, mi s-a uscat gura, iar vocea a dispărut. De tot.

Apoi, în timp, am învăţat să-mi depăşesc fobia asta prin nişte cursuri de actorie (pe care le-am abandonat înainte de primul spectacol) şi prin munca la radio. Ce-i drept am o dicţie de invidiat, care era păcat să nu fie pusă în slujba entertainment-ului audio. Mai apoi, la bancă ne-au învăţat cum se susţine o prezentare şi am aplicat chestia asta de multe ori, chiar şi în faţa a grupuri foarte mari, de zeci/sute de oameni.

  1. Ideea la care vreau să ajung este că orice lucru pe care doreşti să îl faci se învaţă prin reptiţie. E ok dacă nu iese din prima. Vei avea apoi lucruri pe care le vei conştientiza, îndrepta şi progresa.Cunoaşte-ţi materialul şi subiectul despre care vrei să vorbeşti – vei avea mai multă încredere în tine. Încearcă să nu citeşti cuvânt cu cuvânt. Nişte notiţe ţi-ar putea fi utile, dar permite-ţi să le vorbeşti oamenilor deschis.
  2. Ia-ţi pauze în vorbire – nu e o cursă contra-cronometru.
  3. Găseşte câteva puncte în sală cu care să faci contact vizual – preferabil o persoană enuziastă sau interesată la ceea ce ai de zis ca să te umple de energie şi încredere.
  4. Dacă ai materiale de împărţit, nu o fă până la final – se vor preocupa cu ele, nu îţi vor mai acorda toată atenţia, iar tu vei sfârşi simţindu-te prost.
  5. Dă-ţi seama când să te opreşti – simte oamenii cu care vorbeşti. Unii, de emoţie, nu mai contenesc să vorbească şi spun prostii din ce în ce mai mari, fac un bulgăre de non-sensuri pe care le îndrugă ca să îndrepte ce au zis anterior şi se afundă mai tare. Dacă simţi oamenii dezinteresaţi şi spontaneitatea nu dă roade în a readuce pe traseul ok discursul, găseşte o încheiere frumoasă şi punct.
  6. Perseverează. Vei fi din ce în ce mai bun.

Era şi o vorbă celebră, care zicea că “Un discurs trebuie să fie ca fusta unei femei. Destul de lung cât să acopere esenţialul, dar suficient de scurt cât să menţină interesul.”

Alte sugestii sunt binevenite 🙂

Cristina Mocanu
Cristina lucrează în managementul și dezvoltarea adulților încă din 2012.

A susținut cursuri, seminarii în domeniul resurselor umane, motivarea și dezvoltarea angajaților, evaluarea performanțelor, planificare strategică și lidership; a oferit consultanță și coaching individual pentru creșterea șanselor de angajabilitate, branding personal, management și creșterea performanțelor individuale.

Ai nevoie de ajutor? Accesează formularul de contact!

Fii sociabil, dă mai departe:
Facebook Twitter Linkedin Tumblr Pinterest Email

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.